Scurt istoric

Rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan Revolutia de la 1848 Primul razboi mondial Ziua de
1 Decembrie 1918
Cel de-al II-lea Razboi Mondial

    Comuna Vadu Motilor este atestata documentar din anul 1699 sub denumirea de Sacatura, ca localitate componenta a comunei Raul Mare. In perioada 1699 – 1751 face parte din domeniul fiscal al Zlatnei. In secolul al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX-lea localitatea Sacatura (Vadu Motilor) este pomenita in mai multe documente.
Incepand cu anul 1850 localitatea are administratie proprie cu statut de comuna, incluzand in teritoriul sau  administrativ si actuala comuna Poiana Vadului, care pe atunci avea denumirea de Neagra. Acest lucru este valabil pana in anul 1860, cand acestea se separa in unitati administrative distincte incluse in districtul Alba. In anul 1875 comuna a trecut la comitatul Turda – Aries, care in anul 1919 se transforma in Judetul Turda, compus din sase plase, printre care si plasa Cimpeni, din care facea parte si comuna Sacatura (Vadu Motilor). Odata cu impartirea  administrativa din 1 iunie 1950, comuna Neagra (azi Poiana Vadului) apartinand fostului raion Cimpeni, Regiunea Cluj, revine la comuna Vadu Motilor (Sacatura). Acest lucru nu dureaza prea mult, intrucat, sase ani mai tarziu se desprinde din nou de comuna Sacatura. In luna martie 1968, prin Decretul Marii Adunari Nationale, comuna isi schimba denumirea de Sacatura in Vadu Motilor si face parte din Judetul Alba.



Ipoteze sau adevar ?

Despre vechea denumire a comunei, Sacatura, exista mai multe ipoteze. Una dintre acestea ar fi aceea ca, pentru a obtine mai multe terenuri agricole, locuitorii din zona au ars suprafete mari de padure, iar locurile arse s-au numit arsuri sau secaturi. O alta ipoteza este legata de numele lui Horea. Se spune ca atunci cand acesta era dus in lanturi dinspre Albac spre Cimpeni, trecand prin aceste locuri, a incercat sa bea apa dintr-un izvor. Catanele l-au lovit insa cu patul pustilor si nu l-au lasat sa bea. Atunci Horea ar fi spus: „sa sece izvorul”. De atunci izvorul a ramas fara apa si s-a numit secatura. Se mai spune ca vechea denumire ar veni de la mina de aur din satul Valtori. Atunci cand filonul de aur a secat, mina a fost inchisa. Asadar minerii au dat in secaturi, de aici si denumirea.
De remarcat ca  acest cuvant, „secatura” este de origine latina si inseamna taietura, avand ca sinonim cuvantul defrisare.
Care dintre aceste ipoteze este adevarata nimeni nu stie. Cert este doar faptul ca denumirea „Sacatura” s-a pastrat pana in anul 1968, cand s-a transformat in „Vadu Motilor”.

Rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan

    Numele localitatii este legat de toate evenimentele istorice care au avut loc pe meleagurile Tarii de Piatra. Bunaoara, in timpul miscarilor petitionare premergatoare rascoalei conduse de Horea, Closca si Crisan (1784 – 1785), Horea a efectuat patru calatorii la Viena. De fiecare data a fost insotit de tarani, de oameni de incredere ai marelui erou national. In prima calatorie, cea din 1779, Horea a fost insotit de Closca, de Dumitru Todea Buta si Gavrila Onu, ambii originari din Sacatura (Vadu Motilor).
Cu ocazia targului de la Cimpeni din 24 mai 1782, taranii sau razvratit impotriva arendasilor armeni. Intre acestia s-a aflat si Iacob Zahut (Zavut) din Sacatura (Vadu Motilor). Acesta a lovit cu securea ce o avea la indemana butoaiele cu bautura apartinand armenilor. In urma hotararilor autoritatilor domeniale si guberniale transilvanene,
taranii considerati instigatori au fost aspru pedepsiti.
Iacob Zahut a fost condamnat la doi ani inchisoare si 50 lovituri de baston. In lista cuprinzand capii instigatorilor intocmita la Zlatna la 28 iunie 1782 de caatre comisia condusa de judele regal Cscryanszki, alturi de Zahut apar si Bostan Simion si Ursu Joldes, ambii originari din Sacatura.
In timpul rascoalei, in locul vechilor juzi, jurati si gornici, Horea a numit oameni de incredere in toate satele si comunele din domeniul de sus al Zlatnei, adica din zona aurifera a Muntilor Apuseni. Intre acestia s-a aflat si Petru Nicula, in satul Sacatura.

Contributia locuitorilor din localitate a fost semnificativa pe tot parcursul rascoalei, atat materiala, cat si umana.
Desfasurandu-se pe valea Ariesului Mare, evenimentele nu au putut evita aceasta asezare. Din randul motilor de aici s-au ridicat conducatori ai lui Horea, Closca si Crisan.

  • Ursu Joldeș – cu rang de capitan
  • Gheorghe a lui Costin, din satul Bodesi – caporal
  • Gheorghe a lui Cormes, din satul Gura Negri – caporal
  • Bunu Corches, din satul Dealu Frumos – caporal
  • Ion Bădău, din satul Dealu Frumos – caporal

sus

Revolutia de la 1848
Importanta a fost participarea oamenilor comunei si la Revolutia de la 1848 condusa de legendarul Avram Iancu. Acesta se intalnea frecvent cu fruntasii satului, care i-au devenit ajutoare de nadejde in timpul revolutiei. Insusi  Nicolae Balcescu a trecut prin Sacatura (Vadu Motilor), prin locul numit Gura Paraului, si prin satul Burzesti, pentru a se intalni cu Avram Iancu.

Primul Război Mondial

Primul razboi mondial aduce in viata motilor multe necazuri si nenorociri. Multi fii de moti sunt incorporati in regimente austro-ungare si trimisi pe front impotriva vointei lor. Din zona Muntilor Apuseni au fost trimisi pe front peste 16.000 de oameni. Peste 2000 dintre ei au ramas pe campurile de lupta. Se adauga 1100 de disparuti, 852 invalizi, 394 orfani si 1397 de vaduve. O parte dintre acestia au fost din comuna Sacatura, dar nici pana astazi nu se poate preciza numarul acestora.
Razboiul a pricinuit motilor si alte suferinte mari. Le-au fost luati caii si carutele, care au fost trimise pe front. Peste 18.000 dintre ei au fost mobilizati la lucrarile de la mine, intreprinderi si exploatari forestiere. Se adauga abuzurile jandarmilor si organelor administrative. Toate acestea au facut ca, in anul 1916, sa apara in munti ample miscari impotriva regimului austro-ungar. Acestea s-au materializat prin nesupunere la incorporare si rechizitii si dezertari din armata.
Dezertorii se organizau in detasamente, cel din Sacatura fiind condus de Varciu Gheorghe a lui Hubar.

sus


Ziua de 1 Decembrie 1918

    Ca pretutindeni, in orasele, comunele si satele romanesti transilvanene, si in comuna Sacatura (Vadu Motilor),
ziua de 1 Decembrie 1918 a constituit un eveniment cu totul deosebit. Premergator acestei importante sarbatori,
la inceputul lunii octombrie a fost ales Consiliul National
Roman local in urmatoarea componenta:

  • Briciu Dumitru Cioacă
  • Stan Vasile Budulea
  • Necs Macavei
  • Crișan Todor
  • Popa Todor

Dupa alegerea Consiliului, s-a constituit Garda Nationala Locala, din care au facut parte:

  • Bodea Gheorghe
  • Pantea Nicolae
  • Hristea Todor
  • Briciu Dumitru
  • Vulturar Macarie

Garda a fost comandata de sublocotenentul Silviu Scrob, reintors de pe frontul din Italia. Soldatii intorsi de pe front s-au inrolat in miscarile populare locale insarcinate cu pregatirea responsabila si in perfecta ordine a Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Aceste actiuni premergatoare i-a determinat pe jandarmii cu pene de cocos sa paraseasca pe șest comuna in seara zilei de 28 noiembrie 1918. De asemenea, a fost alungat primarul comunei, ca fost reprezentant al vechii randuiri sociale. Un episod mai aparte din aceasta perioada este legat de numele notarului Bolog Todor. Pentru a-l face sa plece, un important numar de localnici s-au adunat la locuinta lui din satul Popestii de Jos. Aici se aflau magaziile de alimente si alte marfuri ale comunei, pe care notarul nu voia sa le imparta oamenilor nevoiasi. Din aceasta pricina, notarul i-a intampinat cu gloante, ranind mai multi cetateni.
Dupa terminarea munitiei insa notarul s-a refugiat la locuinta unui cetatean din crangul Sosoiesti, unde a stat ascuns
doua zile. A plecat apoi pe neobservate in comuna Mihai Viteazul de langa Turda. Revoltati, oamenii au dat foc locuintei notarului si au luat tot ce au apucat din magazii. Tot in acea perioada, persoane necunoscute au ars arhiva primariei si a scolii primare, care era depozitata in podul actualului camin cultural. La marea sarbatoare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, din comuna Sacatura (Vadu Motilor) au participat:

  • Duma Ioan, din Popestii de Jos
  • Vulturar Nicolae, din Valtori
  • Crisan Lazar, din Popestii de Sus

sus

Cel de-al II-lea Razboi Mondial

    Pentru oamenii din comuna Sacatura si cel de-al II-lea Razboi Mondial a insemnat mari jertfe materiale si umane. Pe front au luptat urmatorii:

  • Scrob Traian a Orbului, din Joldășești
  • Briciu Aurel Pătăcuța, din Bricești
  • Briciu Iosif a Sandei, din satul de centru de comună
  • Danciu Gheorghe Vanatu, din Popeștii de Jos
  • Vat Traian Praja, din Popeștii de Sus
  • Ciuma Nicolae, din Totești
  • Bădău Todor, din Dealu Frumos
  • Briciu Ioan Ioia, din Dealu Frumos
  • Crișan Gheorghe, din Dealu Frumos
  • Gaita Petru, din Dealu Frumos
  • Pitarca Iosiv, din Joldășești
  • Toader Nicolae, din Bodești
  • Vasiu Iosif, din Vîltori
  • Danciu Simion, din Dăncești
  • Marc Irimie, din Bodești
  • Briciu Petru Pătăcuța, din Bricesti
  • Briciu Gheorghe, din Popestii de Sus
  • Carja Ioan, din Popeștii de Sus
  • Todea Iosiv, din Dealu Frumos
  • Todea David, din Dealu Frumos
  • Bara Gheorghe, din Dealu Frumos

Pe fronturile celui de-al II-lea Razboi Mondial si-au dat viata urmatorii barbati ai comunei:

  • Joldeș Amos Boșorog, din Joldășești
  • Scrob Irimie a Orbului, din Joldășești
  • Stefănuț Traian a lui Todoru Cionului, din Tomutești
  • Vat Vasile a Nati, din Hriștești
  • Popa Nicolae a lui Ionu Popeștilor
  • Vat Iosif a lui Gheorghe Pătruchii
  • Negrea Nicolae, a lui Pătăhui si fratele lui, Negrea Dumitru
  • Crisan Ilarie, var cu fratii Negrea
  • Bordea Rovin a lui Budugau, din Vîltori
  • Bus Gheorghe Cacior, din Dealu Frumos
  • Tomutea Todor a lui Simteon, din Dealu Frumos
  • Bara Traian Harciog, din Dealu Frumos
  • Popa Avram Galet, din Dealu Frumos

Acesti eroi ai comunei din Tara de Piatra stau demni in randul bravilor eroi ai neamului romanesc care s-au jertfit
pentru patria si poporul lor.

Prin Ordin al Marelui Stat Major al Armatei Romane, in perioada 1941 – 1942 in zona au fost constituite patru batalioane fixe regionale formate din tarani, mineri, ceferisti, intelectuali, tineri si varstnici. Cei cuprinsi in batalioanele fixe erau in serviciu sub arme si supusi regulamentelor militare. Batalionul fix „Bihor” avea de aparat vaile Crisului Alb, Negru si Repede, Somesului si Ariesului, precum si soselele: Cluj – Feleac – Turda, Huedin – Calatele – Albac – Cimpeni si Oradea – Stei – Cimpeni.

In comuna Sacatura (Vadu Motilor) s-a organizat plutonul comandat de invatatorul Gaita Samson, sublocotenent in rezerva. De asemenea, a luat fiinta si o grupa de mitraliere, comandata de sergentul Briciu Filip. Aceste formatiuni militare faceau parte din compania a IV-a Vidra, erau dotate cu materiale de razboi si echipamente ostasesti, iar instructia si pregatirea militara se facea cu sprijinul Batalionului 12 vanatori de munte Abrud-Cimpeni.

Pe 6 septembrie 1944, armatele hortiste in retragere ataca pe directia Cluj – Savadisla – Buru – Cimpeni si ajung in zona Posaga – Buru – Lunca Ariesului. Patrundeereaa inamicului in lungul vaii Ariesului spre Cimpeni punea in pericol legatura dintre armatele a IV-a si I-a romane. De aceea, planul hortist trebuia zadarnicit cu orice pret. Acest lucru s-a intamplat, compania Sacatura participand la luptele de la Salciua, Lunca Ariesului, Vidolm, Lungesti si Cornesti.